În urmă cu un secol, marile familii bucureștene se întreceau în a-și achiziționa unul dintre primele automobile ale epocii. Intens dezbătut, ca orice nouă invenție, criticat de unii și adorat de alții, automobilul va schimba istoria și omenirea. Începuturile au fost marcate de senzațional, dezbateri sociale, nesiguranță și lipsă de reguli. La câțiva ani după ce acestea circulau deja în România (doar câteva sute, ce-i drept), au apărut și primele reguli de circulație. Iată câteva, pe scurt:

• „Se introducea „certificatul” de şofer, fără de care nu se mai putea conduce un autovehicul. Pentru a-l obţine, viitorul şofer trebuia să se prezinte la examen.
• Viteza automobilelor nu trebuia să depăşească trapul cailor. „La răspântii, cotiturile stradelor şi în aglomeraţiuni, conducătorii automobilelor (…) vor micşora iuţeala, făcând-o egală cu mersul la pas al cailor”
• „Automobilele vor fi luminate, de la căderea nopţii, cu trei felinare, din care unul cu foc alb în dreapta, altul cu foc verde în stânga şi al treilea cu foc roşu în dreptul numărului automobilului, în partea dinapoi”.
• Agenţii de poliţie aveau dreptul de a opri orice conducător auto. „Toţi aceia cari vor contraveni dispoziţiunilor cuprinse în prezenta ordonanţă se vor ancheta şi da judecăţii. În caz de recidivă, Prefectura [le] va retrage permisul de conducere pe timp limitat. În caz de rea voinţă constatată, permisul va fi retras definitiv” – (Istoria automobilului, Crenguța-Elena Turturică și Sorin Turturică)

Azi ne aflăm în era digitală, marcată de revoluția inteligenței artificiale, care probabil va schimba lumea așa cum nicio altă descoperire nu a făcut-o. Iar smartphone-ul este sabia Jedi, dovada Forței, fără de care ne putem simți neajutorați în fața provocărilor vieții. Ca și în urmă cu un secol, când regulile se introduceau din mers, și acum încercăm să ne dăm seama ce e bine și ce e rău în folosirea smartphone-ului, dacă avem nevoie de reguli și care ar fi ele.

Recent, Ministerul Educației a adoptat noi măsuri de restricționare a utilizării telefoanelor mobile în unitățile de învățământ („școlile pot interzice complet telefonul mobil prin regulamentul de organizare”). Statul, ca și în urmă cu un secol, încearcă să se adapteze la provocările tehnologice, rolul său fiind acela de protector și facilitator al unui mediu sigur și sănătos pentru elevi, favorabil educației. Cea de-a doua entitate care urmărește aceleași obiective, binele elevului/copilului, este familia și din această perspectivă vă invit să descoperim împreună câteva aspecte despre binele și răul în utilizarea telefonului mobil.

Știați că primul smartphone a apărut în anul 2000, iar primul iPhone în 2007, ani ce corespund perioadei în care s-a născut Generația Z (nativii digitali)? În 2024, multitudinea de aplicații mobile, de la cele legate de accesarea unei pagini de internet sau conectarea video cu oricine are un device similar, în orice colț de lume, până la cele ce îți măsoară fiecare secundă de activitate și îți furnizează recomandări pentru un stil de viață sănătos, pentru cumpărături cât mai eficiente, pentru servicii disponibile în zona în care locuiești, pentru cel mai rapid traseu până la destinație sau care îți permit să cumperi, să plătești sau să-ți găsești perechea, susțin utilitatea și necesitatea folosirii unui smartphone în contemporaneitate. Binele este indiscutabil și face parte din evoluția omenirii.

De cealaltă parte, utilizarea problematică a telefonului mobil (PSU – problematic smartphone use) este definită ca un obicei de utilizare a smartphone-ului care poate duce la consecințe negative (ex.: retragere din activități sau relații sociale, productivitate/performanță scăzută, sănătate fizică și bunăstare emoțională perturbate), prin afectarea funcționării zilnice a utilizatorului. Așadar, nu este neapărat despre cât de mult folosim telefonul mobil, deși utilizarea prelungită crește șansele apariției unor efecte negative, ci despre când și cum îl folosim.

Una dintre teoriile care explică modul în care acționează telefonul mobil asupra comportamentului uman este cea a condiționării operante. Învățăm să utilizăm aplicațiile unui smartphone descoperindu-le și fiind recompensați de plăcerea asociată rezultatelor obținute. Această satisfacție este cea care întărește comportamentul și probabilitatea acestuia de a fi repetat în viitor. Căutarea pe Internet, aplicațiile cu jocuri, conectarea la rețelele sociale, oferă de fiecare dată un alt răspuns/stimul, care poate fi neplăcut, mai puțin plăcut sau foarte plăcut. Această caracteristică de variabilitate aleatorie face ca întărirea oferită de utilizarea unui smartphone să fie greu de combătut sau restructurat, având mecanisme de formare similare jocurilor de noroc.

Am amintit de jocurile de noroc deoarece este un alt fenomen care ia amploare și are nevoie de mai multă atenție din partea societății și resurse din partea instituțiilor statului, pentru a proteja cetățenii de crearea unei dependențe ce poate distruge vieți. Literatura de specialitate include ludomania (jocul patologic de noroc) la finalul capitolului „tulburărilor legate de consumul de substanțe și dependențe”, fiind denumită „fără legătură cu consumul de substanțe”, iar tulburarea jocurilor pe Internet la „afecțiuni care necesită studii suplimentare”. Utilizarea problematică a telefonului mobil sau dependența de telefonul mobil nu este considerată o afecțiune în acest moment și poate nici nu va fi considerată vreodată, fiind necesare studii suplimentare pentru a înțelege mai bine fenomenul și implicațiile sale asupra sănătății. Este un domeniu complex și doar privit din perspectiva conținutului său care include alte posibile tulburări/adicții (internet, jocuri, rețele sociale…) care pot fi tratate separat sau cumulativ. Suntem așadar într-o perioadă de adaptare cu noua tehnologie, fiind nevoiți să discernem singuri între diversele informații existente pe această temă și să ne educăm copiii astfel încât să fie conectați cu dezvoltarea tehnologică și să rămână echilibrați și sănătoși.

Voi prezenta câteva date statistice despre răul care poate veni în timp, la pachet cu un smartphone. Studiile recente legate de utilizarea problematică a telefonului mobil și impactul său asupra sănătății fizice și psihice, arată următoarele corelații:

• reducerea activării anumitor zone corticale ce contribuie la procesele cognitive și adaptarea comportamentală;
• dificultăți de procesare a limbajului, procesare emoțională, procesare auditivă și vizuală;
• alexitimie (dificultăți în a numi și exprima emoțiile);
• anxietate și depresie; anxietatea de atașament poate fi manifestată prin modele de comportament de tipul „căutarea reasigurării”; spre exemplu tendința de a verifica notificările tot timpul poate fi legată de necesitatea de a menține relații și de a obține aprobarea celorlalți; apare frica de a rata ceva (Fear of Missing Out – FoMO), care este descrisă ca o temere/îngrijorare de a fi în afara contactului cu evenimentele, experiențele și conversațiile care au loc în cercurile sociale extinse;
• posturi defectuoase ale corpului, cum ar fi poziția capului, care poate produce leziuni la nivelul coloanei cervicale;
• calitatea proastă a somnului și dificultatea de a adormi sau de a rămâne adormit, în special atunci când telefonul rămâne activ și la culcare;
• tendința de amânare a activităților legate de învățare/performanța școlară;
• accidente în traficul rutier, precum și în cel pietonal;
• scăderea calității interacțiunilor interpersonale, manifestată prin niveluri mai scăzute de calitate percepută a relațiilor, încredere în parteneri și empatie; de asemenea, a apărut fenomenul de phubbing, care reprezintă ignorarea partenerilor de comunicare în interacțiunile față în față, prin concentrarea pe telefonul mobil.

Din punct de vedere al profilului dependentului de smartphone, apar câteva trăsături ce corelează cu utilizarea problematică a telefoanelor mobile, cum ar fi controlul scăzut al impulsurilor și agreabilitatea. Persoanele cu probleme de control al impulsurilor au dificultăți în controlul anumitor emoții sau comportamente, cedând mai ușor dorinței irezistibile de a folosi smartphone-ul. Pe de altă parte, indivizii agreabili tind să aibă o frecvență mai scăzută a phubbing-ului, aceștia urmărind să construiască relații interpersonale stabile, fără conflicte. În schimb, persoanele mai puțin agreabile preferă să se simtă libere și să-și folosească smartphone-urile oricând doresc, chiar și în locuri nepotrivite, deoarece le pasă mai puțin de armonia socială. De asemenea, persoanele introvertite au un risc mai mare de dependență de Internet și implicit de smartphone.

În ceea ce privește statisticile legate de copii, studiile arată că variabilele parentale, cum ar fi nivelul scăzut de educație al părinților, niveluri mai mici de venituri, părinți mai tineri, familiile unde ambii părinți lucrează, stilul parental permisiv și atitudinile pozitive ale părinților față de smartphone-uri, incluzând utilizarea intensivă a smartphone-urilor de către părinți, pot contribui la o apariție mai mare a dependenței de smartphone-uri în rândul copiilor.

Răul nu este neapărat atât de mare, în ciuda faptului că m-am străduit să scot în evidență aspectele negative, deoarece există și soluții pentru evitarea, diminuarea sau menținerea sub control a unor astfel de fenomene de dependență în rândul copiilor.

Orice variantă am alege, este nevoie de o înțelegere cât mai bună a situației și istoricului copilului, pentru a adapta soluția la nevoile copilului și nu copilul la tehnicile folosite. O abordare ce poate fi personalizată pentru orice vârstă a copilului presupune intervenția din două direcții, simultan, prin rețeta clasică: facilitarea desfășurării altor activități și limitarea accesului la telefon. Fiind o rețetă simplă, probabil că mulți părinți deja au încercat-o și nu neapărat cu succes. Cheia succesului poate veni din a-ți petrece mai mult timp împreună cu copilul tău. Ca în orice activitate, va conta dacă ești complet implicat, deci musai fără telefonul tău mobil care să vă întrerupă. Dacă nu sunteți obișnuiți să faceți lucruri împreună, folosește-te de pasiunile tale sau lasă-l pe el să conducă activitatea către ceea ce-l interesează în acel moment. Lasă-i timp să se deschidă către tine și fii lângă el atunci când are el nevoie, nu când ai tu timp disponibil. Treptat, va găsi plăcerea și în alte activități, pe care le puteți face împreună sau separat.

Aveți dreptate, nu este ușor să fii părinte. Părinții sunt modele pentru copiii lor, chiar și atunci când nu vor. Cei mici vor face mult mai multe din ceea ce văd, decât din ceea ce li se spune. Ca părinte, caută să fii autentic și să te accepți așa cum ești. Dacă ești dedicat job-ului, iar telefonul mobil este nelipsit și prioritar în momentele petrecute cu familia, dacă verifici știrile sau promoțiile pe telefon atunci când sunteți cu toții acasă, dacă ești tot timpul atent la notificări, bucuros să trimiți mai departe cele mai noi videoclipuri/TikTok-uri/reel-uri de pe rețelele de socializare, nu cere copilului să se schimbe înainte de a face tu o schimbare. Atât pentru copii cât și pentru părinți este un proces anevoios de schimbare a obiceiurilor. Necesită efort pentru a ieși din zona de confort și consecvență în timp pentru a permite noului obicei sănătos să-i ia locul dependenței de telefonul mobil. Activitatea fizică este un astfel de obicei sănătos, dar nu este singurul. Explorați pasiunile voastre și ale copiilor și bucurați-vă de ele!

Revin la cea de-a doua componentă a rețetei, limitarea accesului la smartphone. Sunt câteva condiții necesare, dar nu neapărat suficiente, care favorizează atingerea scopului prin restricționarea accesului. Acestea sunt:

• comunicarea clară a scopului acțiunii (reducerea dependenței de telefonul mobil), fără a folosi situația ca o pedeapsă pentru alte comportamente nedorite;
• confirmarea cu privire la durata și momentele retragerii accesului la telefon sau anumite aplicații, astfel încât să nu piardă conexiunea cu grupurile de prieteni sau colegi;
• consecvență în respectarea regulilor stabilite, chiar dacă regulile sunt ajustate pe parcurs, pentru a asigura un echilibru între nevoia de tehnologie și reducerea dependenței.

Sunt părinți care consideră că restricțiile au ca rezultat acumularea de dorințe din partea copiilor, iar atunci când restricțiile nu mai pot fi menținute se ajunge la o inabilitate sporită de adaptare. Acest fenomen este întâlnit atât la copii cât și la adulți, diferența constând în capacitatea relativ limitată a copiilor de a dezvolta metode sănătoase de a face față dificultăților, ceea ce-i poate pune într-o postură vulnerabilă în fața provocărilor și de aceea restricțiile sau protecția părinților, în anumite condiții, pot crea un mediu mai sigur și mai sănătos de dezvoltare. Așadar, căutați să nu ajungeți în situația în care să impuneți restricții, asigurând o dezvoltare sustenabilă și armonioasă a copilului, în care telefonul mobil să fie o resursă tehnologică, pentru educare și integrare în societate, și să facă parte din viața lui pe măsură ce este pregătit cognitiv și emoțional, iar dacă apelați la restricții fiți echilibrați și întotdeauna aproape de copil.

Automobilele sunt azi o extensie a multora dintre noi aproape la fiecare deplasare, ne-am însușit regulile de circulație și nu ne mai temem de ele, privind mereu înainte către noi tehnologii care să le sporească performanțele și facilitățile. Și smartphone-urile sunt deja o extensie a noastră, iar ceea ce ne sperie este probabil necunoscutul pe care îl aduce această tehnologie prin schimbarea comportamentelor noastre și ale copiilor noștri. Acceptăm progresul tehnologic, dar nu putem accepta un viitor în care copilăria nu mai înseamnă cățărat în copaci, alergat de voie și jocuri pe uliță sau în spatele blocului, julituri în genunchi, hărmălaie, râsete, certuri și plăcerea de a fi în mijlocul găștii sau mai la margine, alături de prietenii cei mai buni. Smartphone-ul pare că le schimbă pe toate. Putem fi doar nostalgici sau putem fi alături de copiii noștri, cu telefonul mobil în buzunar, pe modul silențios, dornici să explorăm lumea împreună cu ei și să-i învățăm să simtă, să dăruiască și să trăiască într-o lume reală, minunată, alături de ceilalți copii.

Eduard Oancea