Explorarea potențialului uman propriu este o călătorie unică și fascinantă. La fiecare pas pe care îl faci, descoperi lucruri noi și trăiești prin tine și împreună cu tine. Călătoria este cea care contează. Putem sta la fereastra trenului, să privim cum peisajul și stațiile se desfășoară în fața noastră, câteodată cu viteză din ce în ce mai mare. Putem să schimbăm trenul și să luăm unul mai rapid sau unul mai confortabil. Sau, dimpotrivă, putem să coborâm în fiecare stație și să ne bucurăm de ceea ce descoperim. De regula, începem prin a schimba câteva trenuri și apoi descoperim frumusețea opririlor. A stațiilor mari și aglomerate, a celor modeste dar cu personalitate, a haltelor retrase și liniștite. Devin parte din noi, ne modelează, iar noi rămânem o parte din ele.

Pentru cei ce caută o abordare logică în explorarea potențialului uman, voi prezenta pașii pe care îi propun eu, în construirea conceptului: te cunoști, te accepți, ai încredere în forțele tale (auto-eficacitate și autodezvoltare), te implici în ceea ce faci, gândești pozitiv, ai relații pozitive și trăiești în armonie. Voi prezenta cele opt elemente într-o ordine firească, pentru a facilita înțelegerea lor. Din punct de vedere al procesului de explorare a potențialului uman propriu, analizarea tuturor elementelor este mai importantă decât ordinea lor.

Cunoaștere de sine. În primul rand, ai nevoie să te cunoști. De mici ne testăm limitele și suntem motivați intrinsec să exploram mediul. Să te cunoști înseamnă să te utilizezi, adică să folosești ceea ce ai primit, să fii atent la ce ți se întâmplă când te utilizezi și să verifici ceea ce spun ceilalți despre tine. Iți vei putea, astfel, înțelege resursele proprii.

Acceptare a sinelui. Este tot un proces continuu și nu înseamnă nicidecum resemnare. Reprezintă evaluarea pozitivă a resurselor proprii și a limitelor acestora, limite ce sunt într-o continuă dinamică. Poate fi curajul de a le spune tu celorlalți ceea ce nu au văzut la tine. Este despre autenticitate, fară a găsi scuze pentru agresiune, autoritarism, megalomanie, indiferență sau alte trăsături egocentrice.

Împreună, cele două constructe, formează imaginea de sine, care poate fi influențată pozitiv prin atingerea și menținerea echilibrului fizico-psihic.

Auto-eficacitatea și autodezvoltarea formează următorul construct, care este legat de performanță. Utilizarea și cunoașterea ta duc la dezvoltarea aptitudinilor, care apoi, prin acumulare de informații și experiență, duc la formarea de abilități și competențe. Ne folosim competențele în plan profesional și personal, pentru a realiza ceea ce ne-am propus. Efortul depus este cel care poate face diferența în atingerea obiectivelor. De aceea sunt apreciate determinarea și perseverența. Iar daca reușești în ceea ce iți propui, ridici privirea și te uiți către următoarea țintă. Urmează iar acumulare de informații și experiență, noi abilități și competențe, și tot așa. Astfel, se formează încrederea în sine, care se bazează pe capacitatea de a ne atinge obiectivele (auto-eficacitate) și atitudinea de a deprinde noi competențe (autodezvoltare).

Implicare. Până acum, putem compara cele doua etape cu punerea în funcțiune a unei unități de producție: resurse, mecanisme și procese, investiții, strategie și control. Muncă și iar muncă, dar lipsește plăcerea. Pentru a înflori, pentru a ne atinge potențialul, avem nevoie să ne placă ceea ce facem. Dacă ne place, ne implicăm. Ținta este să ne implicam total și să trăim pentru călătorie, nu pentru destinație. Să fim curioși și să coboram în fiecare statie, pentru a-i descoperi frumusețile. Așadar, utilizarea potențialului uman este despre a căuta lucrurile plăcute în tot ceea ce facem și despre a ne implica în fiecare moment trăit.

Gândire pozitivă. A te implica total, permanent, reprezintă mai mult un ideal, decât o realitate. Pe parcursul acestei călătorii avem nevoie de ajutorul unei gândiri pozitive. Contează dacă putem vedea partea plină a paharului, luminița de la capătul tunelului sau chiar să putem întoarce lucrurile în favoarea noastră, astfel încât cu o floare să se facă primăvară. Ceea ce determină modul în care acționăm este percepția pe care o avem asupra situației trăite. Ne putem depăși limitele daca suntem deschiși către o evaluare pozitivă a experiențelor de viață.

Relații pozitive. În acest stadiu al explorării avem un personaj de tipul “omulețul lui Gopo”, cu o bună imagine de sine, cu încredere în sine, care se implica în ceea ce face, gândește pozitiv dar este singur, pe o mică planetă goală, ce se rostogolește sub pașii lui. Omul este o ființă socială, ce înflorește alături de semenii săi, prin relații pozitive, conduse de grijă față de nevoile celorlalți. Să-l lasăm să se țină de mână cu ceilalți omuleți și să-și dăruiască unul altuia ceea ce au ei mai bun. Dacă până în această etapă ne-am dăruit noua și am avut grijă de noi, este timpul să ne dăruim nouă și mai mult, prin a dărui celorlalți.

Armonia. Ultimul construct, care întregește înțelegerea conceptului de potențial uman. Yin și Yang. Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă. Omuleții de mai sus nu mai sunt singuri. Sunt stăpânii Pământului. Sunt o urmare a unui miracol de acum 70.000 de ani. Sunt o urmare a unei explozii de acum 13.000.000.000 de ani. Sunt o parte a unui univers în continuă schimbare. Sunt totul și nimic. Armonia înseamnă să-ți găsești locul în univers. Pe planetă. Pe stradă. La birou. Acasă. În tine.

Armonia este mai mult decât echilibru. Tot timpul căutăm echilibrul în viața noastră, într-o cursa neîntreruptă, determinată de faptul că atunci când l-am găsit, deja l-am și pierdut. Armonia este despre potrivirea elementelor care tind spre echilibru și sunt într-o căutare de contopire naturala.

Pentru a vizualiza constructele explicate, vă propun să vă imaginați o plasă de sărituri sau o trambulina pentru copii, care este ancorată în mai multe puncte: resurse proprii, autenticitate, performanță, autodezvoltare, implicare, gândire pozitivă, relații pozitive. Aceasta se mișcă încontinuu, odată cu interacțiunea noastră cu mediul înconjurător. Daca avem toate cele șapte puncte de sprijin, plasa se mișcă uniform. Plasa reprezintă cel de-al optulea element, armonia. Ne aruncă și ne primește înapoi cu regularitate, oferindu-ne posibilitatea de a efectua salturi din ce în ce mai acrobatice, fără a ne dezechilibra. Cu cât ancorele sunt mai puternice, cu atât plasa este mai rezistentă. Cu cât ancorele sunt mai bine echilibrate, cu atât plasa este mai elastică și ne poate arunca mai sus, pentru a ne prinde în siguranță. Suntem într-o continuă mișcare și depinde de noi cât și cum sărim și ce fel de trambulină ne construim.

Fiți exploratori, bucurați-vă de călătorie!

Eduard Oancea